Psalmii lui Antony

“I’m a bird now”, Antony and the Johnsons
2005, Secretly Canadian

Toti avem ceva vulnerabil si fragil care se vrea auzit, strigat in gura mare. N-o facem, aproape niciodata. De-ajuns sa vezi “Requiem for a dream”, sa-l citesti pe Houellebecq; de-ajuns sa te uiti in jurul tau in birou sau pe strada.

In ultimul timp, il ascult pe solistul de la Antony and the Johnsons. Unii spun ca e marketing, altii spun ca e prea adevarat – ideea e ca Antony e un travestit cu o voce tremuratoare ale carui cantece vorbesc despre cum intr-o zi o sa creasca intr-o femeie frumoasa, despre frangeri si ingenuncheri. Lasa impresia ca iti incredinteaza tie, “heart on his sleeve”, deznadejdea alaturi de evlavie profana.

Daca o fi ingenuitate sau tehnica de marketing, cine stie.. Dar baiatul asta are ceva dintr-un inger pe alocuri. Si poate toti am avea, daca am gasi cat de cat curajul sau disperarea de a ne face auziti. Avem pornirea, periculoasa credem noi, de a ne expune celorlalti – pentru ca e in firea lucrurilor sa ne dorim acceptarea, compasiunea. Unora li se dau toate sansele sa cada in mizerie, dar se ridica cumva deasupra ei tocmai prin nu stiu ce frumusete si putere interioara. E si cazul lui Antony, care reuseste sa transforme temerile si rahatul din jur in energie creativa si o seninatate radianta.

Probabil ca asa ar suna in ziua de azi psalmii.